Ante-scriptum: postul urmator contine injurii, referiri la organe si activitati sexuale, referiri la unele orientari sexuale alternative in scopuri ofensive, referiri la produsi de excretie si obiecte sanitare defecte si un mod in general neplacut de a pune problema, demn de o feminista care nu se rade la subrat.

Cine se simte prea delicat pentru a citi asa ceva, are sub 18 ani sau are impresia ca va ramane retardat emotional dintr-o astfel de lectura este invitat in mod cordial sa apese pe ‘x’ in coltul browserului.

Va multumesc pentru atentie, sper sa va distrati alaturi de mine.


Ma gandeam mai adineaori la tot felul de chestii pe care le aud eu in timpul perindarilor prin viata. Deoarece ar fi greu sa ma leg de una pe zi fara sa-mi pierd inspiratia definitiv, in aceasta seara va propun un compendiu de replici si situatii fasaite alaturi de parerea mea despre ele.


Vedeti voi, exista unele momente in viata oamenilor cand … refuleaza. Ca la closet; asta e, se mai intapla, dom’le. Da p-afara, bagi un mister muscolo, il chemi pe Gogu instalatoru’ si te rezolvi acolo cumva.

La oameni ar fi un pic mai ‘rusinos’ sa-l cheme pe Gogu sa le desfunde teava. Stim cu totii cat de homofobi sunt baietii nostri dragi. Pentru ca despre ei e vorba in principal. Fetele nu prea refuleaza la mine, m-au vazut ca-s fioroasa; ele lucreaza subtil, se hlizesc prin spate.

Deviez, as usual. Ziceam: cand posesorii de manivela refuleaza, ei o fac pe alta cale. Stiti vorba aia “Adio cur, ma cac pe gura”? [Naturally, you'll pardon my french.] Da, ei refuleaza pe gura, fix cand te astepti mai putin.

Or avea impresia ca in relatiile interumane merge ca la caini; astfel, orice cacat contine informatii de mare valoare si trebuie investigat. [You will, once more, pardon my french.]

Avand in vedere aceasta situatie si mood-ul absolut caustic in care ma gasesc, o sa va insir cateva cuvintele, as follows, ca sa indrum nitel lumea as to what *really* turns me on ;) .

  • Cand merg linistita pe strada, gandindu-ma la cai verzi pe pereti, si nu pare ca te voi baga vreodata in seama, trebuie sa comentezi ceva despre cum sunt imbracata. Poti incerca una din variantele urmatoare:

    • Sunt imbracata prea gros. >> Bite me, crezi ca mie nu mi-e cald? Care-i manevra? Tu n-ai luat niciodata umbrela cu tine intr-o zi cand n-a plouat?

    • Sunt imbracata prea subtire. >> Sa mori tu, vrei tu sa ma incalzesti? Du-te si joaca-te cu ratusca cu gandu asta, poate pan’ la anu’ ti se mai increteste si tie creierasu’ nitel.

    • Sunt imbracata prea sumar. >> Sa te ia nea’ Gogu sa-ti desfunde teava de curist ipocrit.

  • Invita-ma la plimbare. Dupa ce am acceptat si m-am tirat on my way, da-mi un mesaj in care imi spui ca vrei sa mi-o tragi. Pentru ca ador cretinii care nu stiu cand sa-ti tina pliscul inchis si mainile la spate si o sa ma mai vezi *exact* la pastele cailor.

  • Si mai bine: merg pe strada si strigi la mine ca vrei sa ma futi. In mod evident, nu-ti mai incapi in pantaloni in momentul asta; o s-o tarai pe jos de acum incolo, tre’ s-o iei intr-o punga, sa nu se murdareasca. Felicitarile mele.

  • Striga o replica (ne)interesanta in timp ce atarni pe geam din masina prietenului tau. Da beibi, esti mai tare ca Vin Diesel in filmu’ ala-n care era dadaca.

  • Explica-mi exact cat de frumos e cainele meu. Am un fetis pentru zoofili.

  • Suna la un numar de telefon random in mijlocul noptii si cand iti raspund intreaba-ma daca vreau sa-mi dai limbi. Din ciclul “Visul meu de-o viata… e femeia cu mustata.”

At this point, I’m at a loss for words pe tema asta. O sa-mi mai aduc aminte ce nu am spus sau ce puteam puncta mai eficient si mai acid cand n-o sa mai am tastatura la dispozitie. Pana una-alta, asta e, ca alta n-avem.

Fetelor, sper ca v-am smuls un zambet. ;) Baieti, nu fiti panselutze si nu va ofuscati. Daca stiti ca nu va incadrati nicaieri o sa fie totul bine. ;) Sau poate nu, dar trebuia sa va zic si voua doua cuvinte acolo.


Sec,

X.


Motto:

Always look on the bright side of life

Monty Python’s “Life of Brian”


Astazi, pentru a celebra primele zile de cursuri, va prezint un cantecel aparent tembel care m-a scos din mai multe gauri negre in istoria recenta.

Cantecelul apare in finalul comediei mele preferate, cu care i-am torturat pe toti prietenii mai apropiati, numita “Life of Brian” si realizata de echipa Monty Python pe vremea cand erau ei tineri/intregi/vii, dupa caz.

Stiu ca nu aveti de ce sa ma credeti asa pe cuvant, dar filmul e genial [desi usor cam explicit pe alocuri :D ]. Just crackpot absurd british comedy set in Jesus’ time. Cu siguranta suna genial, nu? :P

Ce sa mai zic? Va las cu aceasta melodie de maCSima inspiratie, si cu speranta ca am provocat un ranjet sau doua. Versuri below. :D



Always Look on the Bright Side of Life

words and music by Eric Idle

Some things in life are bad
They can really make you mad
Other things just make you swear and curse.
When you’re chewing on life’s gristle
Don’t grumble, give a whistle
And this’ll help things turn out for the best…

And…always look on the bright side of life…
Always look on the light side of life…

If life seems jolly rotten
There’s something you’ve forgotten
And that’s to laugh and smile and dance and sing.
When you’re feeling in the dumps
Don’t be silly chumps
Just purse your lips and whistle – that’s the thing.

And…always look on the bright side of life…
Always look on the light side of life…

For life is quite absurd
And death’s the final word
You must always face the curtain with a bow.
Forget about your sin – give the audience a grin
Enjoy it – it’s your last chance anyhow.

So always look on the bright side of death
Just before you draw your terminal breath

Life’s a piece of shit
When you look at it
Life’s a laugh and death’s a joke, it’s true.
You’ll see it’s all a show
Keep ‘em laughing as you go
Just remember that the last laugh is on you.

And always look on the bright side of life…
Always look on the right side of life…
(Come on guys, cheer up!)
Always look on the bright side of life…
Always look on the bright side of life…
(Worse things happen at sea, you know.)
Always look on the bright side of life…
(I mean – what have you got to lose?)
(You know, you come from nothing – you’re going back to nothing.
What have you lost? Nothing!)
Always look on the right side of life…


Your favorite crackpot,

X.

Pune-ti privirea seducatoare si spune-i:

Daca viata ar fi hi5, ti-as da un Five cu ‘Crush’.

Quote from Me

Nu, n-am spus asta nimanui vreodata, dar mi se pare o idee cvasi-romantica, intr-un mod relativ bizar.

Serios, cine nu s-ar da cu roatele in sus daca ar auzi asta? :-> [Bine, nu-mi sariti toate in cap]. Dar îi musai sa recunoasteti ca e mai inspirata decat chestiile cu ‘Buna, nu ne cunoastem de undeva?’. [Si nu, nu-s olteanca. (Prietenii stiu de ce exista aceasta mentiune. :D )]

Si mai zice lumea ca nu-s calda si pufoasa, si romantismul ma depaseste. :D

Oricum, nu e genul de replica a unei fete catre un baiat, desi n-ar fi primul meu gest mai mult sau mai putin dubios directionat catre un mascul. :D Sau poate nu e vorba despre un mascul deloc. :->

Sau poate a fost, dar nu mai e. Concluzia intr-un episod viitor. :P


Dubioseniile la o parte, replica de azi a fost o chestie haioasa care m-a lovit pe moment, Pookie stie de ce, ea fiind insusi catalizatorul si criticul first-hand al multor cimilituri adorabile care-mi scapa din creierasul supraincalzit direct pe tastatura.

Pe aceasta cale, Pookie, dear, iti transmit merci pufos ca-mi esti alaturi in momentele de inspiratie maCSima! Te p00pz mutant! :D

Until next time:

Engage!

X.


The hotter the girl, the lonelier she is because most guys are too scared to talk to her.

Charlie Harper – Two and a Half Men


De mult timp ma fascineaza interesul bizar pe care il manifesta masculii pentru mine atunci cand arat ca dracu pe cutia de marmelada.

Azi am plecat sa platesc factura la internet; voi cat de bine aratati cand plecati de acasa special ca sa platiti factura la net si atat, muriti de cald cele cinci minute pe drum prin soare si va ganditi cu voiosie ca va e cam rau ashe? Pai cam asa aratam si eu. Dar m-am ales cu o invitatie la cafea de la un tip care mi-a deschis usa la blocul catre care ma indreptam. I must be missing something right? Cat de intuneric putea sa fie acolo? =))

Am facut capul calendar multor persoane cautand un raspuns plauzibil pentru care o pereche de jeansi si un tricou oarecare plus adidasi asortati si parul prins cat mai strans [la care adaugam zero machiaj, un pic de cearcane si lipsa de bijuterii shiny] ar putea sa atraga atentia *lor* pana la urlete in metrou, fluieraturi pe strada si sugestii deocheate; in mijlocul zilei. Seriously?

O sa recunosc ca 98% din persoanele in cauza nu erau tocmai printii de Wales; oricum nu m-as fi uitat nici cu spatele la ei. Dar mai e si partea cealalta.

Daca ma aranjez vreo ora, imi pun o rochita si niste tocuri imposibil de inalte abia daca ridica vreunu privirea cand trec. Sa moara in chinuri daca are vreunu curaj sa zica ceva. =))

Honestly, ma simt naibii prost. Adica eu ma straduiesc, fac un efort, si singurele complimente pe care le primesc sunt de la fetele cu care ma intalnesc. In care oricum n-am incredere prea mare, ca stiti cum sunt fetele… “Vai, ce bine iti sta ;) [Mai ceva ca pe gard. 8-|]“

In concluzie, oi fi eu nebuna de legat, da’ si ei sunt praf de pusca.

Post-concluzional vorbind, va rog sa scuzati absenta [voi, cei trei cititori fideli :>], dar stiti cum sunt si eu. Bon… Asta e, ca alta n-avem.

Si pentru cine se intreaba, replica e din seria 5, episodul 10. :D

Live long and prosper,

X.

După îndelungi dezbateri cu o prietenă, acum câteva luni, noi am stabilit că Dumnezeu ar trebui să fie femeie, virgină, extrem de urâtă şi inginer.

Femeie virgină şi extrem de urâtă trebuie să fie pentru că a interzis sexul premarital (and quite considerably, numai femeile care se fac vinovate de asta trebuie omorâte cu pietre, bărbații trebuie doar să dea tatălui un țap dacă amintirile mele despre Levitic şi Numerii mă servesc bine), masturbarea şi sexul anal. Prin urmare, a luat toate avantajele pe care femeile frumoase le au în fața celor urâte din punctul ăsta de vedere.

Inginer trebuie să fie pentru că numai un inginer ar pune gurile de evacuare lângă terenurile de joacă :-D .

Astazi, Replica zilei vine din partea Tovarasului Magar, fellow funny-person and Se-Fe buff, politehnist, computer genius si filosof de ocazie. Il gasiti (in scris) acilea.

Capitane, merci pufos pentru permisiunea de a tranti aceasta descoperire pe micul meu blog gri. :D

As for the rest of you…

Enjoy responsibly,

X

Incepand de astazi voi institui sectiunea de “Replica zilei”, un mod ingenios de a-mi tine blogul la status aiurea si fara prea mare implicare emotionala.

Pornim la drum cu un citat fresh din yours truly, cu speranta ca se intelege pi englizeshte.

Lady fate is almost as sadistic a bitch as the Christian God.

Pace si lucruri pufoase,

X

butterfly


Ce dragut. Stii cat imi place cand faci asa? Cand vorbesti. Cu mine. Nu pentru ca vorbesti cu mine; nu-i ca si cum pot fi atenta la ce spui. Imi place cum ti se misca buzele; sunt frumoase. Pacat ca nu pot sa stau sa ma uit la tine mai mult. Nu de alta, dar te-ai prinde.

Mi-ar placea sa stam undeva fara prietenii tai si fara ai mei. Nu e nevoie de pornografie; doar fara cunoscuti. Si sa imi povestesti ceva; cum ti-ai spart capul in copilarie, sau cum ai cazut de pe bicicleta acum cati ani. O tampenie, ceva, eventual fara smileyuri, si eu sa stau sa te urmaresc.

As vrea sa fii studiul meu de caz intr-un experiment social. As vrea sa-mi arati ca esti om. Dar poate vreau cam multe.

Tie nu ti-ar placea. Tu nu prea vorbesti, ii lasi pe altii sa vorbeasca; nu esti poet, nu spui povesti, ti-e lene sa pui cratime sau sa scrii cuvinte intregi. Tu doar ma enervezi; m-ai lasa sa alerg in cercuri in jurul tau in timp ce ai casca plictisit. Stai prin spatele meu si nu spui nimic; sau mai arunci cate o intrebare dubioasa.

As vrea sa te inteleg dar nu pot. Uneori ma gandesc ca nu am ce sa inteleg, dar pana una-alta nu am de unde sa stiu adevarul. Stau si ma uit, te mai impung in coaste, poate intr-o zi o sa reactionezi. Fie si urat; asa, ca sa stiu esti de-al nostru.

Nu prea am de ce sa te plac. Sau poate am doar niste motive lipsite de consistenta.

Sa fie doar asa, pentru ca nu te uiti la mine decat o data la doua saptamani? Sau o fi pentru ca uitandu-ma si eu la tine nu vad nimic in ochii tai. Stiu ca exista oameni care te lasa sa le privesti prin ochi, direct in suflet. Dar tu preferi sa ma tii la usa.

Ce pot sa zic? Poate sunt masochista si imi place sa privesc peretele pe care il tii in fata. Poate sunt proasta si mi se pare ca o sa te impresioneze cand ma uit pierduta la tine. Sau poate nu sunt si de-aia ma tot straduiesc sa te ignor.

infinit_bottom


Mazgaleli create de:

Ziceam eu mai acu putina vreme ca o sa-mi ies din mana cu scrisul si, iata, am reusit [din nou!] sa dovedesc ca daca nu-s Mafalda, atunci oi fi sor-sa mai mica si cu un nume mai putin ilar.

Mi s-a parut beside the point sa verific de cat timp nu am mai pus mana si creierul la contributie sa zic ceva amuzant sau trist sau, in principiu, orice. Pot sa simt ca a trecut cam multisor. Ca de obicei, n-am dus niciodata la sfarsit ce mi-am propus asta vara si acum aproape am uitat despre ce era vorba.

Asa o fi omul. Gandurile rele le tine minte usor; cu alea frumoase e mai greu.

Nici n-as sti de unde sa incep daca ar fi sa povestesc ceva. Sa ma apuc sa insir ce-am mai facut in ultima vreme? Sau ce n-am mai facut? Sau sa mai descriu pe unde sade viata mea si sa pic prin emoisme de trei lei jumate?

Am observat ca lucrurile au inceput sa ia din nou o intorsatura mai emoita asa. Totul e bine atata timp cat nu prea ma gandesc la nimic. Dar cand incep sa rasnesc o iau pe niste araturi stiintifico-fantastice de te doare bila.

Am ajuns intr-un punct unde nu mai am chef de nimic. Probabil sunt departe de ceea ce s-ar putea numi fundul borcanului [sau, daca vreti sa fiti traditionalisti, al prapastiei]. Sunt departe din principiu; pentru ca nu sunt genul de persoana care ar putea ajunge in astfel de zone.

Dar asta nu inseamna ca am vreun motiv sa jubilez. Si atunci stau aici si emoiesc. Ma uit pe pereti si zic ‘aia nu, aia nu, aia nu’ pana cand e timpul sa ma culc si a mai trecut o zi.

Imi e prea la indemana sa renunt la pasiuni; si imi vine prea greu sa ma reapuc daca renunt la un moment dat. Acum am cam renuntat la tot. La chitara n-am mai cantat de atat de mult timp incat o sa incep sa ma intreb cum se tinea in mana. N-am mai stat serios sa desenez de cateva luni; n-am mai scris de cand lumea. Si cel mai rau e ca nu mai tin minte de ce m-am oprit.

Aproape imi aduc aminte cum imi facea placere sa mai scriu 500-1000 de cuvinte despre cate o prostie si sa le recitesc de cate ori era nevoie ca sa stiu eu sigur ca articolul nu mai avea nici o greseala si nu se repeta nici un cuvant intr-un paragraf si totul suna cat de bine ma ducea pe mine capul pe la orele 1-2 noaptea.

Acum daca ma gandesc vreodata sa mai scriu ceva ajung pe la televizor sau jucand un yahoo game. Am ajuns departe, as zice. Pentru ca uneori cand te deplasezi nu inseamna ca o faci in sensul in care ar fi bine. Merg cu spatele; involuez; sau poate doar evoluez intr-o directie neplacuta.

Cateodata mai citesc articole sau povesti din trecut si ma gandesc ca ar fi putut fi mai bune; cu alte cuvinte, ca nu-s bune de nimic. Alteori mi se pare ca n-as mai putea scrie la fel de bine; cu alte cuvinte, ca nu mai sunt buna de nimic.

Pe naiba, hai ca nu mai stiu nici eu ce vorbesc. Devine mai evident de ce n-am mai avut chef de scris. Cred ca ma intristeaza faptul ca n-as avea de zis decat de rau sau cel putin de “nu e bine”.

Daca m-as apuca sa povestesc cum e la facultate sau cum e in viata sau cum e pe strada sau cine mai stie pe unde, as ajunge pe aceleasi campuri pe unde umblu si acum in abstractiuni. Ar fi de cacao. Dar poate ar fi ceva.

Asa ca, decat deloc, poate mai incercam o data. Pentru ca uneori lumea se mai incapataneaza sa ma convinga ca merita.


… acum sunt mare smecher.”


Dragii mei, se face ca eram astazi in masina cu o unitate parentala. Si cum sedeam eu pe locul pasagerului privind pe geam in timpul trecerii prin intersectie, mi-au nimerit ochii pe un exemplar de sex masculin.

Avea pielea cam inchisa la culoare si ochii mici si adormiti; sau poate era doar felul in care se zgaia la mine. Buzele subtiri, putin tuguiate, forma fetei cam prea comuna si parul scurt, ca de canis tuns cu ciobul, completau adecvat privelistea.

Umerii lui ingusti si aplecati catre fata, alaturi de tricoul din poliester intr-o culoare dubioasa, accentuau un plus de slanina in zona abdominala, revarsata peste elasticul de la sort. Catre final, copanelele lui paroase incalecau un scuter galben oprit pe trecerea de pietoni.

Ma privea cu o mandrie debordanta, explicandu-mi din priviri ca El Este. El era domne’, masculul alfa: prajit, uratel, grasut si calare pe scuter; motoretistul iadului. Dupa cum spune vorba celebra: “Visul meu de-o viata, e femeia cu mustata.

Devenise evident dupa cateva secunde ca era pe cale sa aiba un orgasm intelectual de proportii nebanuite; gandul ca El statea pe un scuter galben in mijlocul drumului era prea puternic. Ai fi putut jura ca tipul era vreo frumusete de Hollywood intr-un Ferrari decapotabil.

Mi-am intors privirea si am inceput sa rasnesc: de unde si din ce motiv diliu o fi aparut moda asta cu scuterele? Scuterul cred ca e asemanator unui caine chihuahua: multa lume are unul, dar nu se stie in ce scop anume.

Sa va spun un secret baieti: doua roti nu sunt sexy decat la o motocicleta care zguduie geamurile din cartier cand e turata. :D Sigur, sunt snoaba si nu, n-as avea curaj sa ma las condusa pe genul de bestie pe care am mentionat-o nici de catre Fat-Frumos.

Dar sa fim seriosi: un scuter care paraie prin intersectie la 30 la ora exclude orice urma de sex-appeal. Imaginati-vi-l pe Fat-Frumos pe un magar puricos in loc de cal alb; nu suna prea bine. Un tip aiurea pe un scuter paraitor ne duce direct pe minus in grafic. “Naspa, aiurea, cam nasol” dupa cum spunea un vechi slagar din copilarie.

A trecut ceva timp de cand n-am mai scris. A trecut destul de mult timp. O luna si ceva… mi-e teama sa nu pierd ideea cu blogurile.

In ultima vreme se pare ca nu fac decat sa ma pregatesc pentru lucruri care nu se intampla. Articole geniale pe care nu le termin, desene ramase in copac, si desigur, marele si faimosul meu roman, intrat in coma la cateva pagini dupa ce am incercat sa il incep.

Ma tot pregatesc pentru viitor, ma pregatesc sa imi fie evaluata inteligenta. Sau poate doar aparenta inteligentei, asa cum a fost si pana acum. ma pregatesc pentru niste evaluari cumva inutile… carora nu le simt rostul. Examene, vreau sa spun. Dar de ce ma plang? La cata pregatire am facut eu… nici nu mai vorbim.

A fost mai mult o problema spirituala decat de competente reale, iar acum e doar o cursa a memoriei impotriva timpului prea scurt. Si apoi gata; apoi se va termina, si voi putea incepe din nou.

Adevarul e ca as fi putut face orice anul asta si, pe langa toata “pierderea de vreme” in care ar fi constat acest ‘orice,’ as fi putut si sa invat bine. In realitate, realizarile mele s-au rezumat la o evolutie cvasi-spectaculoasa in plan social, dar limitata la sala de clasa, si… cam atat. E mai bine decat nimic, dar parca as fi vrut sa mai vad si cate altceva.

Niciodata multumita, nu? Dar o sa ma descurc, si o sa sper in continuare la reusita; sa depasesc stadiul de “persoana care poate face nimicul interesant”. Ce pot sa zic? E si asta o calitate, dar vreau si altceva. :)

Ma pregatisem eu in capul meu sa fac ceva frumos pentru prietenii mei. Ma gandisem cum sa fac, dar avand in vedere ca nu m-am apucat inca, se pare ca nu voi respecta intocmai programul pe care mi-l propusesem initial.

Trebuia sa fi fost o bucata de ceva in stil “de la mine pentru tine” si nu-mi ramane decat sa sper ca nu uit de ea. De fapt, am tot zis eu ca imi fac o lista cu ceea ce am de facut cand “scap” si o sa o incep chiar acum. Ma intorc imediat…


*2 zile mai tarziu*


Poate nu chiar imediat. Asa fac intotdeauna: cand sa scriu ceva interesant si spontan, ma intrerup, dupa care raman cu draftu mort pe site. Al dracu obicei ce am…

Macar lista am facut-o, mai ramane sa ma apuc de articol. Viitorul acestuia sta in mainile mele, deci nu suna bine. Ce ghinion au si ideile mele; mare nesansa au avut multe din ele ca nu au apartinut unor persoane care chiar fac ce-si propun din cand in cand.

De fapt cred ca ar trebui o serie de articole ca sa imi pot insira toate ideile. In consecinta trebuie sa mai fac o lista si cu idei. Asta in timp ce fac variante la toate materiile simultan, duca-s-ar dracului.

In other news, nu inteleg ce-i cu avalansa de clickuri pe linku meu de status. Pesemne ideea ca “Any idiot can face a crisis — it’s day to day living that wears you out.”, plus minus smiley-ul de rigoare inspira lumea sa apese.

Eh, acum, intentiile anuntate si semi-filosofia-ieftina pusa in cuvinte mai mult sau mai putin potrivite si spontane, cred ca ma duc sa trag un pui de somn. Eventuale corecturi, aranjamente si adaugari de mazgaliciuri bleu pot surveni ulterior momentului publicarii.

Hai noroc si la mai mare! ;)