… suna cel mai bine cand sunt Furiosi.
Iata, a venit momentul pentru mai putina filozofie si nitica recomandare muzicala, dupa cum urmeaza:
You tell me I can’t slow down
You tell me where I’ve gotta be
I speed into the darkness
But I swear that I can’t see a thing in front of me
You know it’s true
I’m not driving anymore
I can’t keep up with you
Rob Dougan - “I’m Not Driving Anymore“
Sa ma apuc amu sa va zic cum ascultam eu pe repeat “Clubbed to Death” [popularizata de soundtrackul filmului "Matrix"], undeva prin anul 2000 si putin, pe drum spre Marea Neagra ar fi cam mult, nu-i asa?
Atunci o sa incep direct cu ieri, marea zi mare cand am ascultat prima data integral albumul “Furious Angels” al conului Rob Dougan. L-am ascultat, si l-am ascultat. Apoi l-am ascultat din nou; and I’m still doing it.
Nu-mi sta in fire sa imi placa un gen de muzica de prima data; de obicei am nevoie de o perioada de acomodare in timpul careia ascult doar o piesa sau doua ale artistului si pe urma mai adaug cate una si tot asa.
De data asta am plecat de la “Clubbed…” si am trecut direct la tot albumul; si cred ca m-am indragostit. 
Ce puteti spune? Gusturile nu se discuta, asa ca vom trece la detaliile tehnice.
Versurile sunt in mare parte triste, intunecate, mai mult vorbite decat cantate de catre o voce puternica si ragusita, uneori chiar tulburatoare. Aproape un recital de poezie pus pe muzica, albumul face dificila alegerea catorva versuri reprezentative; par sa piarda din intensitate cand sunt scoase din context si lipsite de fondul melodic.
Partea instrumentala in sine este lenta, o combinatie intre aranjamente orchestrale ce par potrivite pentru un soundtrack de film, solouri de pian si beat-uri in stil trip-hop, la care se adauga vocea deosebita a compozitorului.
Avand in vedere cate primaveri cara in spinare monsieur Dougan fata de mine, ar fi chiar urat din partea mea sa pretind ca inteleg tot ce a vrut el sa spuna lumii in acest album, dar, din cate imi permite experienta sa descifrez, ne vorbeste despre timp, decadere si speranta, viata si moarte, dragoste si ura.
Exact acele eterne si fascinante teme ale artei care par aproape inepuizabile si de care nu ne putem satura, prezentate in toata splendoarea lor; cu durere, cu paradoxuri, cu patos, cu gingasie, traite din tot sufletul si puse pe muzica in acelasi mod.
Desi este bine invechit, implinind 10 ani, din punctul meu de vedere “Furious Angels” a meritat toate ascultarile, plus vreo doua ore petrecute redactandu-i un review pe masura. A fost cu siguranta soundtrackul weekendului meu.
Pe final va las cu insusi mosul Dougan si piesa care da titlul albumului, “Furious Angels“. Somn usor, puiutzi!
I want to play a silver note that fills you with hope
And tames you to feed from my hand
A turquoise chord that invites you to soar
And fly to a faraway land
A symphony that gently leads you to sit and be still with me
Rob Dougan - “Drinking Song“
Posteaza un comentariu