Pe vremuri

Cu siguranta am fost cu totii tineri la un moment dat, unii mai mult, altii poate mai putin.

Cand esti mic, mereu ti se pare ca problemele tale sunt enorme, si ca atarna mult mai greu decat vei putea vreodata sa duci.

Care pui de om nu a varsat lacrimi de crocodil dupa vreo ciocolatica sau o bomboana? Ah, tragediile tineretii.

Mai tineti minte valul de rocareala din clasele 5-8? Eu da. Dar nu mai tin minte de ce sufeream si ne imbracam in negru. Poate eram putin cam tampiti. Poate eram doar niste oameni mici care ne insuseam mereu probleme care mai repede pareau sa nu ne apartina.

Nu va cacati pe voi, toata lumea sufera. Unii mai mult, altii mai putin.

In ceea ce priveste seara asta, am gasit printr-un caiet vechi o ora din suferinta clasei a 12-a si mi s-a parut haioasa. Unele lucruri s-au schimbat, altele mai putin. Ar fi trebuit sa am alta perspectiva acum, dar poate nu am evoluat atat cat mi-as fi dorit atunci.

Era o ora de romana, si eram nervoasa. Da, profesoara avea un talent deosebit in privinta asta. Daca mai citeste careva din gasca veche ce scriu, o isi aminteasca avec plaisir, cu siguranta.

---

… si uneori te gandesti ce inseamna de fapt toate astea? O obligatie? Un chin? Un ansamblu de inutilitati?

Ce mai poate insemna asta in momentul in care constientizezi ca nu are nici o importanta? Cand iti dai seama ca nu mai stii de cand gandesti asa gresit sau cine e vinovat de a-ti fi imprimat stilul acesta in minte?

Asta? Asta e doar un mod de a te obosi. Pentru tine nu conteaza oricum ce vezi sau ce auzi, doar aparenta inteligentei pe care o afisezi.

Iti privesti savant profesorul, clipind in semn de intelegere, in timp ce mintea iti zboara departe de sala de clasa. Sunt atatea lucruri la care ai putea sa te gandesti, atatea de descoperit. Ce interes mai poate prezenta acum toata situatia asta?

Nu mai vrei decat sa o scoti la capat cumva, ca sa poti merge mai departe. Sa mergi undeva, oriunde, doar ca sa nu mai stai pe loc. De atatia ani stai aici la dospit si nu mai suporti.

Inca o idee invatata pe dinafara si iti crapa capul. Spune asta, spune altceva, scrie asa, gandeste ce iti spun ei, pentru a parea inteligent.

In fond, asta e tot ce conteaza. Sa preiei ceea ce iti transmit acesti mari intelectuali si sa te prefaci ca iti insusesti modul lor de gandire pentru a-i impresiona. Pentru niste semne pe hartie care nu inseamna nimic.

Nu inseamna nimic altceva decat ca esti un mare papagal patentat, dupa doisprezece ani de truda pe bancile sistemului educational.

---

Din lac in putz, cum s-ar spune, probleme tot avem. Si vom continua sa avem. M-am gandit mult, asa-i?

Hmm, nimic nou, sufeream putin de lipsa de originalitate si atunci. But it does have a nice flow to it.

Si ce?

X.